Festivalul „Zile și Seri de literatură Doinaș” – SAD – Ediția a IV-a (9 – 12 mai 2018) a fost o bună ocazie pentru mine să-mi testez, dacă mai era nevoie, limitele. Și nu mă refer la cât de multă oboseală pot acumula, atât fizic, cât și psihic, nici la sutele de kilometri străbătuți doar ca să fiu două zile împreună cu oameni frumoși. Mă refer la rezistența mea la schimbare și la nou. Și mi-am dat seama că încă mai pot accepta noul, că încă mai am dorința de a cunoaște oamenii așa cum sunt ei, în afara rigorilor sociale impuse de un context sau altul. Nu, nu o să fie un articol oficial, dar nici unul foarte personal, pentru că multele impresii care țin de atmosferă, de ceea ce am înțeles cu adevărat în aceste zile, se vor regăsi întotdeauna în spatele cuvintelor scrise. Și dacă le voi aduce în prim-plan, va fi doar atunci când ele vor căpăta coerență și sens. Până atunci să vă povestesc despre ce-a fost și cum a fost.

N-o să încep clasic. Ci cu o afirmație strecurată în discuție intenționat de Andrei Mocuța, în timpul maratonului literar: poezia e pentru oamenii comozi! Evident că el afirmația și-a susținut-o și  marea majoritate a celor din sală au venit cu contraargumente solid construite, dar el nu și nu, n-a renunțat la opinia lui. Ceea ce e foarte bine, având în vedere tinerețea lui, căci tinerii contemporani cu noi par să se dezbrace foarte repede de haina convingerii personale.

Ce înseamnă un festival de literatură? Un bun prilej de a aduce în acelați loc scriitori, critici literari și … cititori. Sau potențialii cititori. Venisem pregătită, citisem ceva critică literară legată de poeziile lui Doinaș, îi recitisem mare parte din poezii (găsisem la biblioteca liceului unde predau trei volume, în edițiile originale) și eram pegătită să „fascinez” auditoriul. Numai că… la Seminarul Teologic Ortodox Arad elevii erau deja cu gândul la zilele libere ce urmau și nici nu păreau ei foarte interesați de poezie. Am încercat să-i provoc să-mi spună ce citesc, în mod obișnuit. Ba chiar am dat unuia dintre ei să citească una din poeziile scrise de Ștefan Aug. Doinaș și să le spună colegilor dacă i-a plăcut. Am ieșit din sală fără voce (pentru că a trebuit să depun ceva efort vocal ca să le mențin atenția trează) și m-am trezit acostată de doi dintre elevii din sală: ea a vrut să-mi mărturisească pasiunea ei pentru cărțile de istorie, el a dorit să-mi spună că scrie poezie și că ar dori să afle dacă poate obține de la cineva un semn cu privire la calitatea celor scrise. Dacă inițial eram derutată cu privire la efectul întâlnirii mele  cu elevii, ei bine, după ce-am vorbit cu cei doi mi-am spus în sinea că tot a ieșit ceva bun din toată întâlnirea mea cu elevii: le-am stârnit curiozitatea și i-am provocat să citească.

A urmat după aceea o întâlnire neprevăzută cu o clasă de a X-a de la Colegiul Național „Preparandia Dimitrie Țichindeal”; elevii doamnei Monica Pavel chiar m-au provocat punându-mi niște întrebări cu miez și care ascundeau în spatele lor multe povești. Păcat că n-am reușit să stau mai mult timp cu ei de vorbă. Dar de un lucru sunt sigură după ce i-am văzut: speranțe există și trebuie cultivate, altfel copiii care vin din urmă n-or să citească din senin și nici pe nepusă masă.

După-amiaza zilei de vineri, 11 mai, s-a întregit frumos cu  evenimentul:

SAD & PARTICLESFUSION (intrare liberă)

Invitați: TARA SKURTU, TIBERIU NEACȘU, ȘERBAN AXINTE, LIA FAUR

CLUB RIVIERA

Relaxați, în ținute lejere, undeva pe malul Mureșului, critici literari și scriitori au savurat pacea întâlnirii dintre ei, literatura slujind drept punte de dialog. Și a fost cu atât mai surprinzătoare pentru mine întâlnirea, tocmai pentru că-i vedeam așa cum sunt: firești, naturali, oameni cu gândiri structurate și cu opinii foarte bune legate de ceea ce se întâmplă în literarura română sau de aiurea.  S-a citit poezie de cea mai bună calitate, Tara și Tiberiu fiind cu adevărat poeți remarcabili, dar nici textele lui Șerban n-au fost cu mult diferite din punctul de vedere al calității intrinseci. Ce să mai spun de poezia Liei, care emană atâta feminitate?

Seara am încheiat-o en fanfare, moderând un salon literar, eveniment al cărui gazde au fost soții Mihaela și Valentin Bercea.

20.00 – SALON LITERAR (cu invitație)

Amfitrioni: MIHAELA & VALENTIN BERCEA

Invitați: CRISTINA STANCU, IOAN MATIUȚ, ANDREI MOCUȚA, COSMIN LEUCUȚA, ALEXANDRU POTCOAVĂ, NONA RAPOTAN

Dacă inițial aveam rezerve legate de faptul că nu-i cunoșteam pe toți invitații, ei bine, au făcut ei ce-au făcut și mi-au ușurat „munca” până la a mă considera și eu „una de-a lor”. Și asta nu mi se întâmplă prea des. De la momentele muzicale oferite de Eliza Jida (pian și flaut) și până la ultimul text citit de Ioan Matiuț (care m-a trimis direct în atmosfera lui e.e. cummings) și trecând prin schimburile de impresii cu privire la cât de gustoși puteau fi cârnații și „pâinea cu unsoare”, totul mi-a plăcut! Mi-am dat seama că festivalurile literare sunt precum aerul pentru scriitori: în astfel de întâlniri ei își fac cunoscute scrierile, capătă curaj să le trimită în lume și caută de la confrați feedback real și autentic. Și ce texte au fost citite! Unele delicate, alte pline de magnetism, unele crude și pline de angoase, altele de o tehnică literară admirabilă. A, să nu uit:  aproape toți autorii aveau cărți tipărite la Editura Tracus Arte. 🙂

Sâmbătă dimineața – maraton literar! Și chiar a fost un maraton de peste trei ore.

11.00 – MARATON DE LECTURĂ

PALATUL NEUMANN, SALA SENATULUI UNIVERSITAR AL UVVG

B-DUL. REVOLUȚIEI, NR. 78

PARTICIPĂ: LIA ALB, ȘERBAN AXINTE, LUCIA BIBARȚ, BIANCA CERNAT, PAUL CERNAT, LUCIA CUCIUREANU, LIA FAUR, CRISTIAN FULAȘ, PETRU M. HAȘ, MONICA-RODICA IACOB, BORCO ILIN, COSMIN LEUCUȚA, IOAN MATIUȚ, ANDREI MOCUȚA, TIBERIU NEACȘU, DOMNICA POP, ALEXANDRU POTCOAVĂ, NONA RAPOTAN, DANI ROCKHOFF, TARA SKURTU, CRISTINA STANCU, HORIA UNGUREANU

S-a citit în ordine aleatorie, proză sau poezie, texte lungi sau mai scurte, rostite cu voci joase sau puternice. Scriitori plini de emoție, în ciuda faptului că mulți dintre ei se cunoșteau, oameni frumoși în esența lor, o frumusețe naturală, dar și cultivată. Și m-am simțit privilegiată să le admir emoția, talentul și prezența în sine!  Când o să auziți vreodată că, undeva, sub cerul înstelat sau mai știu eu pe unde, să ține un maraton literar, să mergeți cu toată încrederea! Rar veți asista la o asemenea transformare a unor oameni și rareori veți vedea la un loc atâta emoție descătușată.

Festivalul „Zile și Seri de literatură Doinaș” – SAD – Ediția a IV-a (9 – 12 mai 2018) a avut mult mai multe evenimente, eu am scris doar despre cele la care am participat direct. Paul Cernat scria după festival, ca un fel de concluzie a ceea ce s-a întâmplat acolo, la Arad, că sociabilitatea a caracterizat înainte de toate, tot mănunchiul acesta de activități. Și-i dau dreptate! Pentru că, prinși în goana nebună a ceea ce se cheamă generic „cotidian” uităm să mai comunicăm, real și sincer, uităm să ne mai întrebăm „tovarășii de suferință” ce mai fac și cum le mai este. Uităm să ne căutăm colegii și să-i întrebăm ce-au mai făcut din punct de vedere profesional. Ori, unii dintre noi chiar resimt lipsa acestui dialog! Iar eu mă număr printre cei care au nevoie de feedback. Spuneam dăunăzi că de când am venit în București resimt acut lipsa unor prieteni (lăsați acasă, în urbea natală) de la care să pot avea un feeedback real cu privire la ideile mele, la planurile mele de viitor etc. Ei bine, a trebuit să iau calea Aradului ca să am parte de un astfel de dialog, efervescent și aducător de lumină. Pentru mine acesta este principalul „efect” al Festivalulului „Zile și Seri de literatură Doinaș” – SAD – Ediția a IV-a (9 – 12 mai 2018). Și mai pot spune că mi-am câștigat noi prieteni și mi-am consolidat vreo câteva mai vechi.

Mulțumesc, Lia Faur, pentru invitație! Mulțumesc dragilor mei scriitori (și critici literari) că mi-ați dat voie să vă fiu prin preajmă și să-mi dați șansa unor revelații cum nu mai credeam că pot avea!