s-ar spune că avem trăsăturile unei ființe vegetale
în ziua aceea ne-am hrănit cu petale de roze în curtea bisericii
sângele ne era de prisos limbajul inconsistent despre iubire
o combinație confuză de lichide și piele
în patul de fier unde am tremurat din primele nopți
este destul loc pentru dragoste
dimineața mă strecor cu visul călduț încă
o ființă erotică ieșită în pijama printre corporatiști
lumina se deschide sub fiecare soare noi ne agățăm de cel mai luminos
după întuneric inima se face cât un pui de pasăre
poate că așa e de obicei și n-am știut niciodată dacă ar vrea să locuiască
în altă parte a trupului
adorm între organe vii care pulsează sângele tău
refuză agresiunea naivității
peste mări și țări e un păianjen păros
manifestul pauzelor dintre cuvinte al lacrimilor neprogramate
respirația noastră printre picioarele oamenilor
am petrecut în liniște ca pescarii întorși din larg
cea mai detestată noapte a bilanțurilor
câte zile ai fost în mâinile tale
câte zile ai trăit după propria-ți programare
dacă m-ai întreba acum ți-aș răspunde că verile mele au început
în nisipurile de la Sf. Gheorghe
cu poemul febril după o despărțire celebră
chestii banale cum e fumul de la țigară
trenul de douăzeci de ore
trupa de dansatori în jachete galbene din fața Catedralei Notre Dame
paznicul cu pistol dintr-o librărie jandarmii tineri din aeroporturi
oasele troznesc așezându-se cu milă unele între altele
