Sorin.
Rămășițele zilei de optsprezece
am așteptat să trecem de ziua națională să-ți scriu
armata s-a retras în culcușul ei și pe străzi au rămas doar
cei fără de casă cei de fără armată cei vii
traficul s-a stabilizat pe trecerea de pietoni
nimeni nu mai merge pe vârfuri
nimeni nu-și amintește vorbitul în șoaptă
numai noi doi ne spunem bancuri interzise
libertatea nu înseamnă pace
libertatea nu e pacea strânsă într-un porumbel alb
doar pe tine te cred
când vorbesc despre libertate
camarad inocent cu o gaură delicată cât vârful de la țigară
deasupra arcadei drepte
tânăr ucis într-o catedrală sfințită cu creierul său
armata nu mai e cu noi
armata ți-a trimis un șapte șaieșdoi
libertatea a durat jumătate de oră
un timp record contramoarte drapel găurit
cu îndemânarea unui școlar subțirel cu părul cârlionțat
libertatea în libertate e țintă pentru lunetiști
prăbușirea poate fi dezlănțuită de frumusețe
în spatele unui steag găurit nu ești niciodată învins
o de-ai ști câtă energie se propovăduiește pe străzi
am găsit rezolvare la toate
dacă te-ai fi născut acum
erai condamnat la fericire
tu dragul meu vii odată cu sărbătorile de Crăciun
începe bucuria luminițelor
cântecul în difuzoare
și amintirea gropii comune
loc de întâlnire între tată și fiu
nouă gloanțe s-au tras nouă tineri până în douăzeci și patru au căzut
nouă congelatoare s-au pornit
un buldozer cu dinți adânci a săpat o groapă cât nouă
pentru camarazii de la căminul de nefamiliști
petrecere în nouă sicrie ieftine
promitem solemn să-i cinstim memoria eroului prea puțin cunoscut
tânărului care ne stă în coastă
și revine obsesiv în fiecare decembrie pe treptele catedralei
trupului prăbușit în brațele unei fete
derulez filmul zilei tale din optsprezece
imaginile scurtcircuitând
fiecare pas invers proporțional cu viața
sângele trebuie curmat cumva
murmurul mulțimii ți-a desăvârșit frica
înainte cu o zi colegul tău a fost împușcat
pieptul
arterele
gleznele
buzele
tâmpla
maxilarul
degetele
ochii
talpa
un arc pe dinăuntru scăpat de sub control
În memoria vărului meu Sorin Leia, erou martir împușcat în 18 decembrie 1989, în timp ce flutura steagul, după ce îi decupase stema, pe treptele Catedralei Mitropolitane din Timișoara. Avea 22 de ani.